Trist . . . e trist sa stiu ca nu mai esti, trec mereu pe-acolo si privesc lung spre capatul strazii unde esti tu acum, in spatele ierbii inalte unde stai, cu gandurile tale nemuritoare, neimpacat ca pana de curand inca erai . . . aici . . . fara sa stii, fara sa crezi ca va veni momentul acela . . .
Podul vechi, crapat, unde apa luceste galbena dimineata si pasarile se ascund cand ploua, unde gandurile au ecou si vorbele sunt absorbite . . . mi-ar place sa ma duc acolo, sa stau cu urechea lipita de pamant si sa aud pestii inotand prin apa . . . poate ei stiu ce s-a intamplat . . .
Oare ce ai gandit in ultima clipa?...nu vei stii decat tu, n-a fost nimeni acolo sa te asculte decat cel care ti-a intins mana spre partea cealalta, nevazuta pana in ultima clipa, a vietii noastre . . .dansand in apa neagra un ritual al trecerii noastre pe aici, o ultima speranta ca va fi bine si ca ceea ce a fost odata va continua sa fie inca.
Ne vezi? sa stii ca noi nu te vedem dar stim ca esti acolo si vrem sa credem ca si tu stii ca nu trece nicio zi fara ca tu sa ne vizitezi sufeltele. Nu vei inceta niciodata sa fii printre noi.
In memoriam . . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu